SEPTIC, adj. / septique, adj. / septic. [Lot. septicus, gr. sep- tikos = care. face so. putrezeasca, de Ca gr, scpein = a putrezi.} 1) Care este *contaminat cu germeni patogeni, indiferent daca este vorba de unpacient sau de mediul exterior acestuia. 2) Care este provocat de microorganisme patogene. 8EPTICEMIE, s. f. / septicemie, s. f. / septic(a)emia. [Lot. septicus, ffr. septikos = care face so- putrezeasca, de la gr. sepem =a putrez.i; gr. haima, -atos =sange.} Boala sistemica determinata de prezenta, multiplicarea si persistenta microor- ganismelor patogene si a toxinelor acestora Tn sange. Micro- organismele susceptibile sa determine s. sunt Tndeosebi bac- teriile, care pot proveni din exterior (plagi infectate) sau din focare deja existente Tn organism. S. implica manifestari din-ice grave, uneori cu aparitia de focare supurate secundare (*septicopioemie), spre deosebire de „bacteriemie. V. si sepsis, soc septic.
