SECRETIE, s. f. / secretion, s. f. / secretion. [Lat. secretio, . – onis = scpmwv,, de la. secernere = a {ndeparta, a separa.] 1) Functie caracteristica unor celule speciafizate, prin care o serie de produsi sintetizati Tn celula sunt eliberati la exteriorul acesteia. S. poate fi: endocrina (celule glandulare, produsii de secretie patrund Tn circulate sanguina si actioneaza asupra unor celuie la distanta de cele de sinteza), paracrina (produsii de sinteza sunt secretati in mediul extracelular si actioneaza asupra unor celule vecine celor care Ti sintetizeaza) sau autocrina (produsii de sinteza sunt secretati Tn mediul extracelular si actioneaza chiar asupra celulelor care i-au sintetizat). 2) Produsul secretiei. Exista numeroase forme: s. biliara, gas- trica, hipofizara, intestinala, lacrimala, lactata, pancreatica, re- nala, salivara, sudorala, tiroidiana, urinara etc.
