SCINTILATIE, s. f. / scintillation, s. f. / scintillation. [Lat. scintillul io, -onis = scdntemre, de. [a scintillare = a scanteia fi scintilla = scanteie.} Emisie punctuala a unei radiatii luminoase dupa interactiunea unui foton X, gama sau al unei par-ticule ionizante cu atomii anumitor materiale, de ex. iodura de sodiu activata cu taliu. Producerea de s. sta la baza detectiei *radiatiilor ionizante Tn cazul *sondei de scintilatie si al ‘gamma- camerei, dispozitive utilizate Tn ‘sdntigrafie.