SCINTIGRAFIE MIOCARDICA DE PERFUZIE / scintigraphie myocardique de pel-fusion / myocardial pel-fusion scintig- raphy. Tip de ‘scintigrama care permite obtinerea unor infor- matii directe asupra viabilitatii miocardice pornind de la unma- toarele mecanisme fiziologice: celulele miocardice pot capta o serie de cationi monovalenti proportional cu fluxul coronarian, integritatea celulara $i concentratia extracelulara a acestora. lonii respectivi traverseaza peretii capilarelor, spatiul interstitial $i patrund in celula prin mecanisme de transport pasiv sau activ. In cazul unor radioizotopi, celulele vor emite radiatii pro- portional cu cantitatea captata, rezultand pe scintigrama zone cu diferite grade de fixare. Reducerea fluxului regional miocar- dic, modificarile structurale si functionale ale membranei celu- lare sau ale celulei in sensul producerii sau utilizarii energiei vor reduce captarea radionuclizilor, determinand scintigrafie regiuni hipo- sau afixatoare. S. m. de p. se poate efectua cu M’TI (*taliu), cu derivati izonitril radiomarcati cu „”‘Technetiu (*MIBI, Tetrofosmin) sau cu alte molecule marcate cu „‘”Tech-netiu (acizi grasi, anticorpi antimiozina). Imaginile obtinute pot fi planare (in diferite incidente, indeosebi oblice) sau, eel mai frecvent, realizate prin *tomosdntigrafie. S. m. de p. permite diagnosticul diferential intre *ischemie si *necroza prin com- pararea imaginilor obtinute: la efort sau dupa administrare de vasodilatatoare coronariene (ex.: dipiridamol), atat ischemia, cat $i necroza se traduc scintigrafie prin regiuni afixatoare, iar in repaus doar regiunile ischemice se reperfuzeaza (defect scinti- grafie reversibil), necroza prezentandu-se ca un defect persis- tent de fixare a radiofarmaceuticului. S. m. de p. se poate efectua si prin *tomografie cu emisie de pozitroni, in care caz radiofarmaceuticul folosit frecvent este ‘”FDG (‘”fluor-deoxiglu- coza), analog de glucoza, care permite evaluarea viabilitatii mio- cardice prinstudiul metabolismului glucidic celular.
