RUBIDIU, s. n. / rubidium, s. n. / rubidium. [Lot. rubidus = TOfu mc-fus, de. la ruber, -bra, -brum =rofu.] ElementuI chi-mic cu numarul atomic 37 si masa atomica 85,87 u. Este un element alcalin tipic, rar Tn natura, unde se gaseste asociat Tn saruri de potasiu. Are doi izotopi principali, 85 si 87, acesta din urma fiind radioactiv (emisie de radiatii p), cu o perioada de Tnjumatatire foarte lunga (50 miliarde de ani), de unde uti-litatea sa Tn estimarea varstei sistemului solar. Radioizotopul ^Rb, obtinut artifidal, s-a dovedit extremde util Tn studiul pom-pei de Na^K^ deoarece prezinta aceeasi cinetica de transfer la nivelul membranei plasmatice ca si potasiul.
