RINOFONIE, s. f. / rhinophonie, s. f., nasonnement, s. m. / rhinophonia. [Cjr. rhis, -inos =nas, phone =voce.} Pertur- barea timbrului vocii prin alterarea rezonantei nazale. Se disting: 1) r. deschisa, caracterizata printr-un exces de rezonanta; 2) r. inchisa, sau hiporinofonia, Tn care rezonanta nazala este insu- ficienta. Sin.: rinolalie.
