RETINA, s. f. / retine, s. f. / retina. NA: retina. [Lat. rete, -is = retea; -ina.] Membrana senzoriala vizuala, subtire (0,2-0,3 mm), transparenia, careia i se descriu 10 straturi (din exte-riorul spre interiorul *globului ocular): 1) epiteliul pigmentar; 2) stratui de conuri si bastonase; 3) membrana limitanta exter- na; 4) granuloasa externa; 5) plexiforma externa; 6) granuloasa interna; 7) plexiforma interna; 8) stratui celulelor multipolare (sau celule ganglionare); 9) stratui fibrelor optice (care vor con-stitui nervul optic); 10) membrana limitanta intema. Partea pos-terioara a r. este singura capabila sa primeasca impresiile lumi-noase (r. propriu-zisa), prin celulele sale senzoriale: celule vizuale cu bastona$ („bastonase retiniene) si celule vizuale cu con (*conuri retiniene). Polul posterior al r. este constituit de pata galbena sau *macula lutea, care poseda doar celule cu con si al carei centru prezinta o depresiune, fovea centralis (”fovea -1). La iesirea nervului optic din globul ocular Tn zona denumita *papila optica, r. este redusa la cateva celule nevro-glice, insensibile la lumina, punctum caecum sau pata oarba, zona care este vizibila la examenul *fundului de ochi.
