RESPIRATOR, adj., s. n. / respi ratoire, adj., respirateur, adj., s. n. / respiratory, adj., respirator, n. [Lot. respirarc = a. rtswa, de. la re = iarafi, spirare =a sufla.} 1) Care se refera, care ajuta la respiratie. Ex.: centru r. 2) Aparat care permite asigurarea ventilatiei pulmonare a unui bolnav, cu aer sau cu oxigen, de obicei prin insuflatie Tn trahee. Anumite aparate sunt automatizate, permitand o respiratie artificiala prelungita, cu frecventa, amplitudine si presiune reglabile. Ex.: *r. Drinker, *r. Engstrom.
