REPRODUCERE, s. f. / reproduction, s. f. / reproduction, breeding. [Lot. re =iarUfi, producere = a nafte, a crea] Insusire de baza a fiintelor vii, datorita careia acestea produc noi organisme asemanatoare lor. R. asigura mentinerea, Tnmuiti-rea si continuitatea speciilor, ca si variatia acestora prin ‘recombinare genetica. Mecanismele r. pot fi regrupate Tn doua mari categorii: r. asexuata sau agam/ca si r. sexuata. Carac- teristicile esentiale ale acestor doua modalitati aunt: 1) R. asexuata este caracteristica vegetalelor si formelor animale sim- ple; ea depinde de un singur organism, nu necesita gameti si are ca rezultat organisme identice cu genitorii. Se realizeaza prin: diviziune directa (la organisme unicelulare, bacterii, alge albastre), spori si Tnmugurire (bacterii, fungi, muschi, ferigi) si inmultire vegetativa (prin parti sau organe vegetative, la plante inferioare sau superioare). Trebuie mentionate doua moduri par- ticulare de r. asexuata: regenerarea, prin reconstituirea a doi indivizi distincti din fiecare din fragmentele unui singur individ sectional Tn doua (planarii, limbrici), si partenogeneza, care, desi presupune o diferentiere sexuala, adica prezenta femelei, se produce fara interventia sexului opus (cazul albinelor). La numeroase protozoare (inclusiv la agentui malariei) si vegetale inferioare se observa alternanta r. asexuate cu r. sexuata. 2) R. sexuata este caracteristica organismelor cu un anumit grad de complexitate si se bazeaza pe conjugarea a doua celule (*gameti) provenind de la doi indivizi de sex opus. Prin unirea celor doi gameti rezulta *zigotul, iar Tn cursul dezvoltarii embrionare, o linie somatica (soma), destinata sa produca tesu- turile organismului, se diferentiaza de o linie germinativa (ger- men), din care se formeaza spermatozoiai si ovulele. R. s. creste diversitatea speciilor, deoarece ea implica amestecul celor doua patrimonii genetice.
