RADIOACTIVITATE, s. f. / radi oactivite, s. f. / radioactivity. [Lat. radius = raza, activus = activ, de [a agere = a acfiona,] Proprietatea unor elemente de a emite spontan si continuu radiatii corpusculare sau/si electromagnetice prin dezintegrare nucleara. R. este consecinta instabilitatii nucleelor atomice ale elementelor respective si din acest motiv radiatiile emise se numesc radiatii nucleare. Se disting: 1) r. naturala (radiu, ura-niu etc.), Tn care elementele chimice (Tncepand cu numarul atomic 83) emit radiatii Tn conditii naturale; 2) /”. artificials sau indusa, datorata nucleelor instabile obtinute din nuclee stabile prin bombardarea unor atomi cu particule (protoni, neutroni, radiatii alfa) sau radiatii electromagnetice.
