PURGATIV, adj., s. n. / purgatif, -ive, adj., s. m. / cathare-tic purgative. [Lat. purgativus, de (a purgare = fl cwata.] (*Laxativ) care exercita o actiune brutala de evacuare a tubu-lui digestiv. Utilizarea p. este limitata, deoarece folosirea pre- lungita expune la *toleranta si la tulburari hidroelectrolitice une- ori severe. Se descriu mai multe grupe de p., In functie de natura chimica, substantele de origine fiind frecvent antrachi- nona, difenilmetanul si unele rasini (acestea din urma reprezinta adesea p. drastice, deosebit de periculoase, unele scoase din uz)PROBA saline, asemenea sulfatului de magneziu, administrate pe cale bucala nu sunt reabsorbite In tubul digestiv si actio- neaza prin efect osmotic.
