PSIHOZA, s. f. / psychose, s. f. / psychosis. [Qr. psykhe = suflet; -ozd.] Boala mentala care submineaza radical adaptarea persoanei umane la mediul social, spre deosebire de psi- honevroza (nevroza), unde adaptarea se face cu pretui unei suferinte a bolnavului, si de psihopatie, variants caracteristica, penibila mai ales pentru cei din anturajul subiectului. Teoreti- cienii si dinicienii au mai deosebit: 1) P. reactiva (la un stres, la o alta boala). 2) P. endogena (schizofrenia, psihoza mania-co- depresiva). Endogen poate semnifica: ereditar, constitutional, prin autointoxicatie, prin cauze endocrine, cauze biologice. 3J P. paranoica, sin.: paranoia (v.).
