PREMUNITIE, s. f. / premunition, s. f. / premunition. [Lot. pruemimilio, -onis = prottcfie., aparare., da la praemuniiire =a. fortifica, a apdra (proe = inainte.; immiro = a intari, a. fortifica).} 1) Stare de rezistenta la suprainfectie a unui organism deja infectat. 2) Act, procedeu prin care se procura starea de rezistenta definita la punctui 1. 3) Un tip special de imunitate de protectie, In care rezistenta la boala este conferita de prezenta In organism a unui numar mic de microorganisme patogene. Cum se observa, termenul ramane Indiscutie.
