PREEXCITATIE, s. f. / preexcitation, s. f. / preexcitation. [Lot. prae = Inainte; excitatio, -onis = trezire, stimufare, lie la. excitare = a stdmi, a provoca.} Activare prematura a unei portiuni a ventriculelor, determinata de transmiterea impulsurilor cardiace pe o cale accesorie celei normalePROBA se poate produce si In cazul unei excitatii artificiale (mecanica sau elec-trica) survenita Inainte sau concomitent cu impulsul normal fiziologic. Uneori temenul este utilizat ca sin. cu sindromul Wolff- Parkinson-White (v.).
