PREDISPOZITIE, s. f. / predisposition, s. f. / predisposition. [Lat. prae = mainte; dispositio, -onis =dispunere, aranjanent, de la disponere =a aranja, a dispune] Susceptibilitate latenta pentru o boala, care poate fi activata In anumite conditii. P. reprezinta o forma particulara de *teren aparent normal si este rezultatui actiunii cumulative a ‘factorilor de rise care indue modificari continue ale caracterelor sau capadtatilor functionate ale terenului. Ex.: anumite *alotipuri ale *complexului major de histocompatibilitate determina p. pentru o serie de boll. V. si diateza, predispozitie genetica, susceptibilitate, teren.
