PRAG, s. n. / seuil, s. m. / threshold. [SC. pragu – prog} 1) Valoare minimala (p. inferior) sau maximala (p. superior) pe care o poate avea o marime In vederea producerii unui efect sau a detectiei acestuia. Fara predzare, termenul este utilizat cu referire la p. inferior. VPROBA renal, p. de audibilitate. 2) Nivel de intensitate minimala sub care nu mai este perceputa nici o excitatie sau excitatia ramane fara raspuns. Sin.: limita.
