POZITIV, adj., s. n. / positrf, -ive, adj., s. m. / po-sitive. [Lot. positivus = care se 6azeaza pe ceva, de. [a ponere = a pune.] 1) Care releva o realitate concreta, care atesta prezenta unui element, a unui efect cautat. Ex.: test p., diagnostic p. 2) Despre o particula, un ion sau o grupare chimica din care lipsesc electroni. 3) Referitor la unui din polii unei surse de curent continuu. 4) Proba fotografica pe sticia sau pe hartie, reproducand In negru zonele Intunecate si 7n alb zonele cu tenta deschisa. V. negativ.
