POTASIU, s. n. / potassium, s. m. / potassium. [Oia.nde.za. potasch, germ. Potasche, de. ia Pot = vas, 00(0, Asche = cenufd.] ElementuI chimic (simbol K, de la denumirea In ger- mana, Kallium} nr. 19, cu greutatea atomica 39,102 si densi-tatea 0,86 g/cm . Metal alcalin, de culoare argintie, foarte raspandit In natura In combinatii organice sau anorganice. Plantele sunt bogate In p., care reprezinta unul din principalii agenti fertilizanti. Astfel, cenusa de lemn contine circa 20% p. (sub forma de K^o). In organismete animate, desi p. este prezent In cantitate mica (circa 0,35% In corpul uman), este eel mai important cation intracelular. Tmpreuna cu sodiul, sub forma ionica, p. joaca un rol capital In transmiterea „impulsu-lui nervos, determinand modificari ale potentialului electric mem-branar, prin trecerea la nivelul „canalelor ionice spedfice. Neuronii centrali sunt extrem de sensibili la variatiile concen-tratiei de p., In exces acesta determinand deprimarea functiilor neuronale. De aceea, blocarea canalelor ionice este incom-patibila cu viata. De asemenea, p. partidpa la echilibru hidro-electrolitic din organism. Nevoile unui adult In p. sunt de circa 3 g pe zi. Concentratia sa In sange reprezinta *kaliemia, iar In urina, ‘kaliuria. Concentratii normale: In sange, 3,5-5,3 mEq/l (3,5-5,3 mmol/l), In urina, 1-5 g/24h (36- 128 mEq/l sau mmol/24n). Lipsa p. antreneaza *hipokaliemia. Sin.: kaliu (desuet).
