POLIGLOBULIE, s. f. / pol yglobulie, s. f. / polycyth(a)emia. [Gfr. polys =ffia^i; [at. glohus = gio6. Crestere a numarului total de hematii In sangele circulant peste 6 milioane/mm , care determina o crestere proportionala a hematocritului (ceea ce permite diagnosticul diferential cu falsele p. prin microdtoza, de ex. In talasemiile heterozigotePROBA determina, de asemenea, cresterea volumului globular (diagnostic diferential cu falsele p. prin hemoconcentratie), cresterea concentratiei de hemoglobina si a viscozitatii sanguine. In functie de etiologie, p. pot fi: 1) P. primitiva apare In *boala Vaquez, *eritroleucemii, splenome- galie mieloida, eritremie. 2) P. secundara, p. reactionala de anoxie In insuficientele respiratorii din cardiopatiile congenitale cu sunt veno-arterial, p. de altitudine (*boala Monge), p. din unele hemoglobinoze, p. tumorale, In cancerul renal cu celule dare, In hemangioblastomul cerebelos, In unele tumori maligne hepatice, fibrom uterin, tumori suprarenale. P. relative sunt p. prin scaderea volumului sanguin circulant prin pierdere de plasma (soc, arsuri). Sin.: hiperglobulie. V. si policitemie.
