POLARIZARE, s. f. / polarisation, s. f. / polarization. [1)-5) Lat. polus = pot; 6) Cjr. po]em = a mvarti, a roti.} 1) Orice proces, actiune care tinde la crearea a doi *poli diferiti Intr-un obiect, Intr- o structura organica sau In cursul unui fenomen. 2) P. unui ”dielectric: crearea si orientarea de *dipoli Intr-un dielectric supus unui camp electric. 3) P. electrozilor: modifi-carea de natura chimica produsa la suprafata anumitor elec-trozi, la trecerea curentului electric. Electrozii se numesc in acest caz polarizabili; dupa cum, electrozii la care fenomenul de p. este prevenit se numesc impolarizabili. 4) P. luminii: modificarea directiei de propagare a razelor luminoase care, m loc sa se propage difuz, ca In lumina naturala, se propaga Intr- un singur plan. De obicei, p. se obtine cu un *nicol. 5) P. de repays a membrane! celulare: existenta unei diferente de potential Intre fata interna si externa a unei biomembrane, prin repartitia inegala a ionilor, Indeosebi Na* si K
