PLACA, s. f. / plaque, s. f. / patch, plaque, plate, [fr. plaque, din oland.e.z.a plaken =fl carpi, a petici] 1) Cutie plata din stida pentru cultura microbilor. 2) Zona de tesut, piele sau mucoasa cu aspect anormal. 3) P. de baza, In stoma-tologie, material prefabricat, sub forma de placi care reproduc forma arcadelor dentare. 4) P. de ceara, foi de ceara utilizate In manoperele intermediare de confectionare a protezelor dentare. 5) P. mucoase, leziuni sifilitice secundare. 6) P. de osteosinteza (v.). 7) P. protetica, baza protezelor dentare.
