PIBRINOGEN, s. m. / fibrinogene, s. m. I fibrinogen. [Lat fibra = fi.6rd; -ina ; gr. gemian =a produce.} Proteina plasma tica solubila din plasma, sintetizata de ficat, care, sub actiunea ‘trombinei, se transforma In ‘fibrina. F. este o glicoproteina plas- matica cu Mr 340 kDa, sintetizat In ficat si alcatuit din trei subunitati (a, p, y), gena codificatoare fiind situata pe cromozo- mul 4 (4q28). Trombina cliveaza patru legaturi peptidice la ni- velul centrului subunitatilor globulare (denumite astfel deoarece au structura secundara de tip a-helix), eliberand un fibrino- peptid A (18 aminoacizi) si un altui B (20 aminoacizi). Acestia sunt denumiti ,,monomeri de fibrina” deoarece se vor asocia In ,,polimeri de fibrina”, care determina reteaua fibrilara de fibrina. Au fost identificate numeroase variante de f. (reprezentand consecinta unor mutatii ereditare), care au primit numele orase- lor In care au fost descoperite. Sin.: factorul I de coagulare. V. si factori de coagulare, fibrina.
