PATOGNOMONIC

0
6

PATOGNOMONIC, adj. / pathognomonique, adj. / pathogno- monic, pathognostic. [Gr. pathos = boala; gnomonikos – potrivit sa indice, so. induca o judecata.] Un simptom sau un semn care caracterizeaza specific o boala, a carui singura prezenta este suficienta pentrustabilirea diagnosticului.