OXALEMIE, s. f. / oxalemie, s. f. / oxal(a)emia. [Qr. oxalis = maclis; haima, -atos = sdnge.} Termen utilizat pentru a de- numi prezenta si concentratia acidului oxalic Tn sange. 0. este crescuta patologic Tn guta, diabet zaharat, litiaza renala si in unele forme de reumatism. Valoarea normals a o. este 1,8-2,8 mg/l plasma.
