OTOSPONGIOZA, s. f. / otospongiose, s. f. / otospongio-sis. [Cjr. ous, otos = urecfie; [at. spongiii, gr. spongion = bure-te; – oxa.} Afectiune congenitala care se caracterizeaza clinic prin hipoacuzie progresiva bilaterala, iar anatomic, prin hiperosificarea promontoriului, determinandsecundar disfunctia *organului Corti.
