OTHEMATOM, s. n. / othematome, s. m. / oth(a)ematoma. [ijr. ous, olos = urecfie, huimn, -atos =sange., -omu.] Colectie sanguinolenta a pavilionului urechii, situata Intre cartilajul heli- xului si pericondru. Cauzele cele mai frecvente sunt trauma-tice, la care se adauga tulburarile trofice.
