OSTEOPOIKILIE, s. f. / osteopoecili e, s. f. / osteop(o)ecilia, osteopoikilosis. [t^r. osteon = os; poikilos = pestrif:, variat.} Boala cu caracter familial, apartinand *osteocondrodisplaziilor; radiologic se observa Tn spongioasa epifizelor si metafizelor oaselor lungi, omoplati si bazin, numeroase zone rotunjite de *osteoscteroza, bine delimitate, care sugereaza un aspect „patat”. Poate asocia uneori leziuni cutanate de fibroza si ke-ratoza. Sin.: osteopatie condensanta generalizata, enostoza multipla. 0 forma de o. mult mai rara, numita o. striata, este reprezentata de boala Voorhoeve (v.).
