OSTEOCLAZIE, s. f. / osteoclasie, s. f, /osteoclasi a (1), osteoclasis (2). [^r. osteon = os; klasis = ruptura.} 1) Absorbtie si distructie a tesutului osos. 2) Procedeu tera-peutic util Tn corectia unor diformitati osoase, prin fracturarea voluntara, manual sau cuajutorul „osteoclastului, a unor frag-mente osoase.
