ORGANIC, adj. / organique, adj. / organic. [Lat. organicus, ffr. organikos = re/enter ta un instrument, de. la (at. organum, or. organon = instrument de muz.va, uwaltci, parte a corpuCui indepiinind o func-tie precisa..} 1) Care apartine unui organ, sau se dezvolta, este produs de un organism viu. 2) Despre o modificare patologica determinata de alterari struc-turale certe, la nivelul unui tesut sau organ. De ex., un suflu cardiac o., in opozitie cu unui functional. 3) Despre o sub-stanta care provine dintr-un organismviu. 4) Cu referire la substantele chimice care contin atomi de carbon. 5) Referitor la un element chimic cuprins intr-o molecula care contine carbon. Ex.: fosfor o.
