OBTURATIE, s. f. / obturation, s. f. / obturation. [Lat. ohtu-ratio, -onis =astupare, de. (a obturare =a astupa,] 1) Inchiderea cu ajutorul unui aparat sau dispozitiv (obturator) a unei deschideri congenitale sau accidentale, indeosebi la nivelul „boltii palatine. 2) Ocluzia intestinului printr-un corp strain inghitit sau introdus prin rect.
