OBSESIE, s. f. / obsession, s. f. / obsession. [Lot. obses-sio, – onis = ase-dwe, de (a. obsidere =a ocupa un ioc, a. ase-dia (ob = in fata; sedere = a face sa se afnax (a Coc).} Prezenta unor idei, amintiri sau actiuni care se impun Tmpotri-va vointei subiectului pe primul plan al gandirii, Tn once moment, Tn ciuda caracterului absurd, recunoscut de subject. Se disting trei man tipuri de o.: 1) 0. ideative: idei culpabi-lizante sau neplacute care au ca subject greseli anterioare, fraze obscene, calcule mentale interminabile (*aritmomanie), Tndoiala permanenta etc. 2) 0. fobice: teama specifica de obiect sau de situatie, existand Tn absenta acestora, spre deosebire de *fobie. 3) 0. impulsive: teama de a face un act reprobabil, mai mult saumai putin grav.
