OBLITERARE, s. f. / obliteration, s. f. / obliteration. [Lot. oblitteratio, -onis = fte.rge.re. din. nwnwrw., idtare, de. (a oblit- terare = a fterge. [ite.re.te. (oh = in fata; littera =[Herd).] Di- minuarea sau suprimarea unei cavitati sau a unui conduct, prin astuparea cu o materie solida (obturatie) sau prin apro-pierea si fuziunea peretilor sai (ocluzie).
