NUCLEU, s. n. / noyau, s. m. / nucleus. NA: nucleus, pi. nuclei (3). [Lat. nucl eus = sambure., nudeu.] 1) Component indispensabil si constant al celulei (doar hematiile de mami-fere si trombocitele sunt lipsite de n.), eel mai adesea de forma sferica, de dimensiuni proportionate cu citoplasma („raport nudeoplasmatic), In general unic. N. asigura trans-miterea caracterelor ereditare si joaca un rol important In metabolismul celular, Indeosebi In reglarea sintezei proteinelor. Intre doua mitoze [n. interfazic), n. apare delimitat de o mem-brana nudeara si constituit din *nucleoplasma In care se indi- vidualizeaza ‘cromatina, bogata In ADN, si unul sau mai multi „nucleoli, bogati In ARN. 2) Parte fundamentala a atomului, in care se afla concentrata toata masa, alcatuita din nucleoni (protoni si *neutroni). Este Incarcat pozitiv si sarcina sa este echilibrata, In stare normala, de electronii care se afla situati in norul electronic, in jurul nucleului. 3) Parte centrala, bine individualizata, a unei stmcturi anatomice. In cazul unor for- matiuni anatomice, termenul este utilizat la plural si sub forma nuclei, conformNA. Ex.: n. cenusii.
