NEVRITA, s. f. / nevrite, s. f. / neuritis, pi. neuritides. [Cjr. neuron = nerv; -ita.] Alterare patologica de tip inflamatoriu sau degenerativ a unuia sau mai multor trunchiuri nervoase, cu diminuarea sau pierderea conductiei nervoase. N. poate fi de origine infectioasa, toxica, traumatica, metabolica sau caren- tiala. Simptomatologia depinde de nervii afectati si consta in dureri, alterare a sensibilitatii, tulburari motorii. Forme: 1) N. alergica experimentala se produce prin administrarea de ‘adju- vant Freund, care determina demielinizarea nervilor. 2) N. chi- rurgicala, consecutiva unui traumatism sau unei supuratii pre- lungite. 3) N. interstitiala hipertrofica progresiva: reactie con- junctiva cu infiltratie limfoplasmodtara si fibroblastica in peri- nerv si In endonerv. Prin hiperplazie conjunctiva, nervii se Ingroasa. Sin.: boala/sindromDejerine-Sottas. 4) N. optica (v.). 5) N. parenchimafoasa, cu alterarea tedi de mielina si apoi a nevraxului. 5) N. radiculara (v.).
