MONOSOMIE, s. f. / monosomie, s. f. / monosomy. [Gr. monos = singur; soma, -atos = Corp.] Boala determinata de absenta unui cromozom dintr-o pereche, toti ceilaiti cromozo-mi fiind normali, dispusi In perechi. Anomalia poate afecta perechea de cromozomi sexuali sau gonozomi. Acesta este cazul *sindromului Turner. Alteori, este alterata o pereche de cromozomi somatidsau autozomi.
