MASTICATIE, s. f. / mastication, s. f. / mastication. [Lat. masticare = a mesteca.} Proces fiziologic mecanic si fizico- chimic de sfaramare a alimentelor solide In cavitatea bucala, amestecarea acestora si formarea bolului alimentar. M. se efectueaza cu ajutorul dintilor, incisivii si caninii actionand prin taiere si dilacerare, iar molarii prin zdrobire si macinare. Centrul de control al m. se afia In trunchiul cerebral, dar pro-cesul are la baza reflexul masticator. M. este primul timp al digestiei, pe care o favorizeaza Indeosebi prin cresterea su-prafetei de contact cu enzimele digestive. Pierderea partiala a functiei masticatorii se apredaza prin calculul *coefidentului masticatoriu.