MALIGNITATE, s. f. / malignite, s. f. / malignancy. [Lat. malignus = rdu, primejdios, pericv[os.~ 1) Termen utilizat pentru desemnarea evolutiei deosebit de grave a unei boli, In care apar simptome neobisnuite (anormale) pentru boala respectiva, care se accentueaza rapid si determina moartea. Termenii m. si gravitate nu sunt sinonimi, primul fiind utilizat ; In cazul aparitiei unor simptome neobisnuite sau cu forma anormala, iar al doilea In cazul unor simptome caracteristice bolii, dar de intensitate mare. 2) Ansamblu de criterii pentru caracterizarea anatomopatologica a cancerului. Se disting trei ordine de criterii: a) macroscopic, cancerele sunt, de regula, rau delimitate, neIncapsulate, infiltrante si invadante In tesu-turile Invecinate; b) histologic, celulele tumorale se aseamana doar partial cu celulele normale omologe, fiind „nediferentiate, adica In regresiune fata de acestea, atat In plan structural (*atipice) cat si functional, existand, de asemenea, modificari arhitecturale (*anaplazie); c) evolutiv, cancerele invadand spon-tan tesuturile Invecinate, recidivand frecvent dupa ‘ablatie, pro-ducand *metastaze (uneori foarte tardive) si avand un prognostic adesea letal. Aceste criterii prezinta si exceptii. ln| prezent se contureaza o serie de criterii de m. la nivel mo-1lecular. V. si benignitate.
