LITOTRIPSIE, s. f. / lithotripsie, lithotriptie, s. f. I lithotrip-sy. [Cfr. lithos =piatra.; tripsis = sfOr&mare.} Denumire gene-rica pentru procedeele de distructie a calculilor renoureterali sau vezicali, care dupa dezintegrare In particule, mai mult sau mai putin fine, sunt eliminati odata cu urina, pe cale naturala. Se disting: 1) L. extracorporeala utilizand aparate care gene-reaza unde de soc, fie emitatoare supersonice (care elibereaza energia Intr-un spatiu limitat producand unde de soc acustice si plasma, v. plasma (2), fie emitatoare cu amplitudine finita (care produc unde acustice pulsatile prin deplasarea unei su-prafete activate cu descarcari electrice). Unda de soc sau de presiune este focalizata pe calcul. Propagarea undelor de soc Intre generator si calcul se efectueaza la nivelul unui sector anatomic denumit zona de tir (localizat la suprafata organis-mului). Denumirea metodei In engleza: Extracorporeal Shock Wave Lithotripsy – ESWL. 2) L. intracorporeala: prin unde de soc generate electrohidraulic, I. ultrasonica, I. laser (Indeosebi cu laser pulsatil; metoda ideala, dar extrem de costisitoare), I. balistica (prin socuri pneumatice transmise direct In calcul). Var.: litotriptie. Sin.: litotritie.
