LICHEN, s. m. / lichen, s. m. / lichen. [Lat. lichen, -enis = Kcfien, 6oala a pidii, din gr. leikhen = a linge. {pentru cH atdt pl- anta, cat fi ieziunite. din boala par sa ,,iinga” suprafe.tde pe. care se formuizd).} 1) Nume generic utilizat pentru un grup de dermatoze a caror caracteristica comuna este o eruptie papuloasa, cu elemente mai mult sau mai putin numeroase, pruriginoase si cu tendinta la confluenta. In prezent, denumirea tinde sa fie rezervata /. plan si diferitelor tipuri ale acestuia. ElementuI eruptiv tipic are forma poligonala, dimensiuni mid, culoare roz-galbuie sau violacee, suprafata neteda, straluci-toare, ferma. Localizarile de predilectie includ: fata anterioara a articulatiei pumnului, antebratele, gambele. In evolutie, tegu- mentele se Ingroasa si capata un aspect striat, prin accentu-area pliurilor cutanate naturale. Exista mai multe forme, In functie de etiologie, evolutie, localizare: /. atrofic si scleros (v.); /. ruber moniliformis (eritematos moniliform, denumirea veche a lichenului plan) sau pemfigus (pemfigoid); I. simplex chroni-cus (v.). 2) Planta compusa din doua organisme: o ciuperca (asigura apa si saruri minerale) si o alga (furnizeaza hidrati de carbon). Rezulta astfel o planta autotrofa, adaptata la conditii extreme de viata, pe tot globul.
