LEGE, s. f. / loi , s. f. / law. [Lot. lex, legis = [ege.] Expresia raporturilor constante Intre fenomenele lumii fizice, care per-mite a pruvedea ca, In anumite circumstante date, un anumit fenomen se va produce In mod necesar. Ex.: 1) L. balansarii, sin.; legea lucrului constant (v.). 2) L. combinatiilor chimice: v. legile combinatiilor chimice. 3) L. conservarii energiei: princi-piul I al termodinamicii, conform caruia la trecerea unui sis-tem termodinamic dintr-o stare In alta, variatia energiei interne este egala cu suma dintre lucrurile mecanice echivalente tutu-ror actiunilor externe (mecanice, termice, electrice, magnetice etc.) care au concurat la schimbarea starii. 4) L. dezintegrarii radioactive: I. statistica ce permite calculul numarului N de nuclee radioactive ramase nedezintegrate la momentui t: N(H = No e-
