LAPSUS, s. n. / lapsus, s. m. / lapse of the tongue, lapse of the pen. [Lat. lapsus = aiunecare, problem, de la labi = a alunu.a, a cadea.} Eroare comisa In vorbire (/. linguae) sau In scris (/. cabemi) care consta In Inlocuirea cuvantului astep-tat cu altul. Cauze: oboseala, excitatie sau tulburare a atentiei. Conform psihanalizei, starea fiziologica poate favoriza lapsu- surile prin diminuarea controlului de sine, dar nu Ie creeaza. ) De aceea, Tri psihanaliza se considers ca I. sunt consecinta opozitiei a doua intentii diferite, dintre care una este precon- stienta sau inconstienta. L. poate fi un *act ratat, care sa dezvaluie o dorinta inconstienta refulata.
