KINOCIL, s. m. / kinocil, s. m. / kinocill ium. [Gr. kinein = a mifca; [at. ci li imi = cii, guinil] Cil mobil, cu ultrastructura de- numita 9+2 (9 dublete tubulare periferice cu doi tubuli centrali) ‘tn raport cu un *corpuscul bazal. K se deosebeste de *stere-ocil, care este imobil, reprezentando *microvilozitate lunga.
