ISCHEMIE, s. f. / ischemie, s. f. / isch(a)emia. [Qr. iskhaimos =care oprefte sdngeCe, de la iskfiein =a suprima, a retine, halma, -atos =sangc.} Diminuarea sau oprirea circulatiei arte- riale Intr-un teritoriu localizat. Consecintele depind de gradul i. si de teritoriul afectat. /. periferica acuta, prin Intreruperea brutala a fluxului arterial In axul vascular principal al unui membru, este o urgenta grava cu rise vital si functional. Cauze: embolii arteriale (80 %), tromboza arteriala, disectie parietala, traumatisme.
