INVALIDITATE, s. f. / invalidity, s. f. / disability. [Lat. in-validus = ford putere, slab, bolnav, de ia in = [ipsit de, validus = tare, viguros si valere =a avea fortd, a fi tare.} Pierderea partiala sau totala a capacitatii de munca in urma unei boli sau a unui accident. Gradul de i. se stabileste dupa o expertiza efectuata de specialisti. La noi In tara sunt stabi-lite trei grade de i.: I – pierderea totala a capacitatii de munca, persoana invalida necesitand si o Ingrijire de catre o alta per-soana (Insotitoare); II – pierderea capacitatii de munca, cu mentinerea posibilitatii de Ingrijire a propriei persoane; III -pierderea partiala a capacitatii de munca, persoana invalids mentinandu-si capacitatea exercitarii profesiei cu un programredus de lucru sau, eventual, a unei alte profesii, cusolicita- re mai mica si cu un programnormal. Clasificarea i. In trei grade se regaseste Inmulte tari, dar difera frecvent definirea . acestor grade. De ex., In Franta gradul I reprezinta gradul III de la noi din tara. In fine, o serie de precizari si delimitari ale i. sunt In relatie cu sistemele de asigurari sociale si de sanatate. V. si handicap, incapacitate de munca, infirmitate.
