INTROSPECTIE, s. f. / introspection, s. f. / introspection. [Lat. introfspectiim, de [a introspicere = a privi induntru (intra = Inauntru; spicere = a privi).[ Metoda de observatie a starilor de constiinta ale unui subiect practicata de el Insusi. Informatiile aduse de i., sub forma chestionarelor de auto-evaluare, sunt de neInIocuit In psihologia clinica.
