INSPIRATOR, adj., s. n. / inspirateur, -trice, adj., s. m. ; inspiratory. [Lat. inspirare = a inspira, de. la m = in, spirare = a sufia.} 1) Care participa la inspiratie. Ex.: muschi i., care favorizeaza expansiunea custii toradce si patrunderea aerului In plamani. 2) Aparat penfru efectuarea respiratiei artifi-ciale sau a respiratiei Intr-un spatiu redus (cheson cu aer comprimat).
