INOCULARE, s. f, / inoculation, s. f. / inoculation. [Lat. inoculatio, -onis = attoire. in ocfii, de. [a inocluare = a aitoi, a imvianta (in = in; oculus = ocfii); se-nsul actual este. prdu-al din engl. to inoculate.] Introducerea unui agent infectant Intr-un mediu viu (organism, embrion, culturi celulare) sau Intr-un mediu inert, acelular (caz In care se foloseste mai frecvent termenul de Insamantare).
