INFLEXIUNE, s. f. / inflexion, s. f. / inflection, inflexion. [Lat. inflexio, -onis – indom, aptecare, de [a inflectarc = a indoi inilunIni (in =in; flectere =a ttldfi).} 1) Schimbare brusca a accentului In vorbire sau a tonului vocii. 2) Indoire, curbare a unui organ. Ex.: /. osoasa, fractura incompleta, cu Indoirea osului.
