INFARCT, s. n. / infarctus, s. m. / infarct. [Lat. infartus, de ia infarcire = a umple, a Indesa (pe-ntru ca, [a nivelui infarc-tuiui, fesuturile, par infiltrate si umftate).] Focar circumscris de necroza ischemica, cu sau fara infiltratie sanguina, deter-minat de obliterarea unei artere la nivelui unui viscer. Procesul de formare a unui i. se numeste ‘infarctizare. V. In continu-are infarct intestinal, infarct miocardic, infarct pulmonar.
