INERTIE, s. f. / inertie, s. f. / inertia. [Lat. inertia =[ance-zeaia, tranddvie, inertie., de ia iners, -ertis = incapa6il, [enes, inactiv (in = [ipsit de; ars, artis = pricepe.re.).] 1) Rezistenta fata de o forta care tinde sa imprime o miscare. 2) /. men-tala: bradipsihie (v.). 3) /. utenna: atonie uterina, absenta con-tractiilor fibrelor musculare uterine. 4) Moliciune, torpoare, incapacitate de actiune.
